Activitate practică de explorare interioară
Când am citit cartea semnată de Marchal Rosenberg, “Adevărata educație pentru o viață împlinită”, fraza următoare m-a pus pe gânduri: ”Din păcate, o dată ce am învățat limbajul Dominator, mulți dintre noi pot da zece sinonime ale cuvântului <stupid>, dar vocabularul sentimentelor noastre nu cuprinde mai mult decât <bine> și <rău>.”
Pentru Rosenberg, limbajul Dominatorului este limbajul judecăților moraliste, acel limbaj care conține etichetări ale noastre și ale celor din jur din perspectiva dualității bine/rău, corect/ incorect, drept/nedrept, normal/anormal și care nu face altceva decât să subordoneze buna relaționare și să creeze ierarhii. În opoziție cu limbajul Dominatorului, există un limbaj care ne permite apropierea unii de alții, în care interlocutorii sunt parteneri, iar acest limbaj se numește ”comunicare nonviolentă”.
Autorul consideră că această comunicare nonviolentă ne poate fi la îndemână în momentul în care înțelegem că acțiunile celorlalți sunt stimuli pentru sentimentele noastre, nicidecum cauze al lor. Sentimentele noastre sunt generate de satisfacerea sau nesatisfacerea nevoilor pe care le avem și de aceea a ne identifica cu nevoile și a deveni conștienți de ele este pasul esențial care ne îndepărtează de conflictul interior cu noi înșine și de cel exterior cu ceilalți.
În lucrul meu cu copiii am considerat mereu că relația profesor- elev, dar și cea elev-elev sunt la fel de importante în procesul educativ ca și partea de conținuturi. Relaționarea interumană, natura și calitatea legăturilor care se stabilesc între ființele care iau parte la o activitate școlară, determină randamentul și performanța tuturor. În afara unor relații armonioase, ora de curs este aproape compromisă. Pe lângă matematică, gramatică, fizică, istorie sau chimie, copiii au nevoie pentru viață de abilitați de comunicare, de gândire și de arta de a fi împreună. Aceste abilități se formează doar fiind în contact cu sine, cunoscându-te foarte bine pe dinlăuntru, pentru că răspunsul prin comportament la ceea ce înseamnă provocare venită din exterior este determinat de această cunoaștere.
În spațiul numit ”sală de clasă”, în intervalul de timp numit generic ”oră”, profesorii și elevii alcătuiesc o ”comunitate”. Pentru ca această comunitate, alcătuită uneori prin jocul hazardului, să funcționeze, este nevoie de o armonizare a membrilor ei, de omogenizare, de punere ”împreună cu” a indivizilor. Acest lucru se face prin respectarea fiecărui membru al grupului, prin recunoașterea unicității lui, prin a acorda fiecăruia sentimentul că ”este văzut”. Abia după ce comunitatea numită ”clasă” își capătă identitatea, după ce ordinea a fost stabilită, procesul educativ poate merge mai departe.
Toamna, când începea noul an școlar și grupele de copii se formau, era nevoie de activități specifice care să omogenizeze grupul, să aducă armonia necesară, să stabilească identitatea comunității nou create. Printre activitățile dedicate acestui moment de coagulare a grupului, am introdus la un moment dat o serie de ateliere grupate generic sub denumirea de “Harta Inimii”.
Înțelegând din experiență proprie necesitatea ca fiecare copil să fie perceput în totalitatea sa (cu latura afectivă, emoțională și cognitivă), parcurgând diferite cursuri de formare în pedagogii alternative și citind cărți precum cea amintită mai sus, am considerat că ateliere dedicate cunoașterii elevilor de către profesor, a profesorului de către elevi si a elevilor între ei sunt extrem de benefice. Așadar, am propus teme de scriere creativă care să aibă tangență cu lumea interioară a copiilor și am discutat cu ei pe merginea unor subiecte precum: Emoții, Sentimente, Nevoi.
A afirma în fața unui grup nou format ”Cine sunt eu” pare un exercițiu destul de simplu. Doar pare, pentru că, de fapt, ceea ce suntem tentați să afirmăm în primul rând despre noi sunt niște lucruri destul de superficiale. De obicei, primele răspunsuri la întrebarea de mai sus ne vor defini statutul social, ne vom declara cel mai probabil numele, vârsta și ocupația. Mult mai greu ne vom prezenta prin aspirațiile noastre, prin pasiuni și visuri, prin afinități și convingeri. Prin sentimente nici atât, iar asta pentru că de multe ori suntem noi înșine deconecatați de la ceea ce simțim cu adevărat.
La întrebarea banală ”Cum te simți?”, răspunsul dat cel mai frecvent este ”Bine!”
”Cu cât suntem mai direct conectați la sentimentele noastre, cu atât mai simplu este pentru alții să răspundă prin compasiune” afirmă Marshall Rosenberg în cartea sa, iar acest lucru l-am verificat în mod direct la grupele de copii cu care am lucrat și unde armonia a fost instaurată aproape de la sine după ateliere de com-uniune.
Așadar, în primele ateliere din toamnă, atunci când grupul își definea identitatea prin recunoașterea fiecărui membru, am vorbit cu copiii despre inima lor, despre ce sentimente o traversează, despre ceea ce trăiesc cu placere, despre ceea ce le creează discomfort și alte asemenea subiecte.
Împreună cu copiii am întocmit liste de sentimente și emoții, am dicutat depre natura lor, despre momentele și contextele în care le simțim, despre nevoia nesatisfăcută din spatele stărilor neplăcute, despre locuri și lucruri dragi. Toate aceste elemente din sfera afectivă și emoțională au fost asociate, alegoric, cu elemente de pe o hartă geografică și astfel au rezultat, la nivel vizibil, niște peisaje nespus de frumoase. Invizibilă rămâne, însă, trăirea interioară pe care a avut-o fiecare copil în cadrul acestor ateliere, dar ea s-a putut observa exteriorizată printr-un comportament echilibrat, armonios, cooperant.
După etapa de discuții pe marginea sentimentelor, despre crearea unui spațiu de exprimare pentru fiecare membru al grupului, a urmat activitatea independentă de punere pe hârtie a celor aflate și afirmate. Această a doua etapă, scrisul și desenatul, a dus la o aprofundare a discuțiilor din etapa precedentă, la o privire reflexivă în interior. Odată identificate, spațiile interioare au fost desenate pe hârtie în conturul inimii, iar apoi au fost descrise în cuvinte.
Finalul acestei serii de ateliere a fost un atelier dedicat incursiunilor pe aceste târâmuri unde fiecare copil în parte a fost ghid pentru ceilalți.
După ce turul expoziției de hărți a fost încheiat, după ce fiecare hartă a fost observată și fiecare descriere ascultată, copiii au înțeles că lumile lor interioare seamănă foarte mult, că iubirea, încrederea, curajul și multe alte sentimente le sunt comune, chiar dacă pentru unii, de exemplu, iubirea e un munte, pentru alții un vulcan, o mare sau un izvor. Iubirea, ca multe alte sentimente, este pe harta inimii tuturor.
Capitolul II, intitulat “Harta inimii“, din “Călătorie în lumea tainică din mine. Jurnal de explorator”, nu este altceva decât conținutul acestor ateliere de scriere creativă de la Palatul Copiilor (Timișoara) din fiecare toamnă.
Autor articol: Raluca-Ariana Ardelean, autor principal “Călătorie în lumea tainică din mine. Jurnal de explorator.”
